Ce sunt Pricesnele?

 

Omul are în el o dimensiune a trăirilor sale care se cere împărtăşită, spusă, arătată semenilor săi. Sunt în tumultul afectiv al sufletului omenesc furtuni sau încremeniri care l-ar frânge de durere, mânie, ruşine, sau exaltare, dacă ar mai fi păstrate în sine. Necomunicate, aceste elanuri sau zbuciumări ar deveni violente. Numai împărtăşirea lor altui suflet, deschis spre primire îl poate ajuta pe om să-și înomenească conţinuturile afective. A le înomeni, înseamnă a le trăi în comuniune și pentru asta au nevoie de o dimensiune estetică și una spirituală. Omul, făptură după chipul lui Dumnezeu, vede că ce a făcut Creatorul este kalos, bun și frumos și le face și el pe ale sale bune, dar și frumoase. Această prelucrare a conţinutului afectiv în forme frumoase și bune de dorit de cei cărora vrem să le oferim, este sau nu artă, în funcţie de prezența inspiraţiei ca legătură cu Dumnezeu, Creatorul frumuseţii. Fără contribuţia lui Dumnezeu, invocată de omul creator conştient sau nu de Numele Celui la Care apelează, nici un produs al imaginarului omenesc nu devine artă. Poate fi anti-artă, adică de inspiraţie demonică, sau poate fi sub-artă, adică o exprimare cvasi-dobitocească, cumva ca o vomă a preaplinului emoţional, cu toate nuanţele lor. Niciodată produsul uman nu devine frumos și bun fără contribuţia lui Dumnezeu.

În Biserica Ortodoxă însă, Dumnezeu este și a fost mereu lăudat și rugat în limbaj duhovnicesc, în limbajul Duhului Sfânt dăruit celor ce s-au lepădat de ei înşişi și de toate ale lor pentru a se face organe muzicale ale Acestuia. Dar n-au lipsit niciodată și, probabil nu vor lipsi și chiar se vor înmulţi, cei care au compus și cântat pricesne, pentru că rugătorul ortodox trece, și chiar poate să rămână multă vreme dacă nu-l crește nimeni, și prin vârsta prunciei duhovniceşti.

 

Pricesnele sunt cântarări duhovnicești executate la slujba liturghiei ortodoxe în timpul împărtășirii preotului sau, prin generalizare, a credincioșilor. Mai poartă numele și de Cântări mănăstirești. Sunt cântate cu precădere în bisericile parohiale de către credincioși, iar în ultimul timp au devenit parte a repertoriului multor artiști populari consacrați care au depus eforturi considerabile pentru culegerea, adaptarea și păstrarea lor. Textele pricesnelor mai vechi provin din poezii populare cu autori anonimi, iar celor mai noi din poezii religioase cărora, de regulă, li se cunosc autorii.

 

Se mai poate spune că Pricesnele pot fi doiniri ale sufletului care tânjeşte după Dumnezeu, pot fi creaţii naive de o înduioşătoare frumuseţe, pot fi surogate estetice create pentru satisfacerea unui pietism în spatele căruia se poate ascunde fuga de pocăinţa care-și asumă păcatul și durerea produsă de el... Dar oricum ar fi ea, priceasna este o formă de rugăciune aflată pe treapta, numită de Părinţi, sufletească, sentimentală. Rugătorul crede că trebuie să aibă sentimente puternice când stă în fața lui Dumnezeu și, dacă nu le are, se străduieşte să și le producă, să și le inducă. Astfel, pricesnele sunt oferte ale sufletului omenesc către Dumnezeu cu scopul de a se face auzit și apreciat!

 

Dacă Sfintele noastre slujbe îşi vor păstra ţinuta lor de școală a Duhului, încet, încet, credinciosul va crește și va gusta dulceaţa aspră a cântării psaltice, care nu poate fi decât rugăciune. Cântarea psaltică rămâne rugăciune chiar și atunci când este interpretată sau receptată artistic sau sentimental, aşa cum icoana rămâne icoană și când nu e cinstită de cel care o admiră sau privește. Ca să cânţi sau să asculţi cântarea liturgică, cum este cea psaltică, ai nevoie de o formare, de o iniţiere care presupune o aspră asceză și o lepădare, chiar răstignire a sentimentelor proprii ocazionate de evenimente exterioare rugăciunii. De aici și o oarecare îndârjire, în unele zone ale Bisericii, împotriva muzicii psaltice. Omul doreşte să-și ridice sufletul la Dumnezeu mai degrabă decât să-L cheme în pustia inimii sale.

What are the Communion Hymns?

 

The human person has within himself a dimension of his experiences that need to be shared with his fellow human beings. There exist within the affectionate realm of the human soul intense feelings that would be overwhelming with pain, anger, shame or exaltation if they were kept unshared. In that case these élans or anxieties could become violent. Only in sharing them with another receptive soul can help the human person to humanize their content. To humanize them means to experience them in communion with others and for this both an esthetic dimension and a spiritual one are needed. The human person, created in the image of God, realizes that creation is kalos, namely good and beautiful, and he tends to also make everything in his life good and beautiful. This makeover of the affectionate content into beautiful and proper forms, desirable to those we want to share them with, may or may not be art, depending on the existence of inspiration as relationship with God, the Creator of beauty. Without God’s contribution, invoked by the creating person whether or not conscious of the Name he entreats, no product of human imagination can become art. It can be anti-art, namely of demonic inspiration, or it can be sub-art, namely a quasi-animal expression or an overflowing of all too many emotions with all their nuances. The human creation can never be beautiful and good without God’s contribution.
In the Orthodox Church God is always praised and entreated in a spiritual language, in the language of the Holy Spirit granted to those who left their selves and everything behind in order to become musical instruments of the Spirit. There was never a time and there will never be a time without those who composed and sang communion hymns because the Orthodox Christian worshiper goes through the age of spiritual childhood where he can remain longer if no one helps him grow.
Communion hymns are spiritual hymns chanted during the Holy Liturgy when the priest and the faithful receive Holy Communion. They are also called monastery hymns. Particularly the choir or the entire congregation in parish churches sings them and later they became part of the repertoire of famed folk artists who made considerable efforts in collecting, adapting and preserving them.
The texts of older communion hymns originate in folk poems composed by anonymous authors, while the more recent ones are religious poems written by known authors.
It can also be said that the communion hymns represent the chanting of those souls who thirst for God. They could be naïve or simple creations characterized by melancholic beauty or they could be esthetic surrogates created for the satisfaction of certain pietism behind which can be hidden the avoidance of penitence which admits the sin committed together with the pain it causes. Either way, the communion hymn is a form of prayer found on the spiritual or sentimental level, as the Holy Fathers call it. The one who prays believes that he must have strong feelings before God and in their absence he strives to produce them. Thus, the communion hymns are offerings of the human soul to God in order to be heard and loved.
If our divine services will maintain their role as schools of the Spirit, the believer will slowly grow into and taste of the robust sweetness of liturgical chanting, which cannot be but prayer. Liturgical chanting remains as prayer even when it is interpreted artistically or sentimentally and received as such, just in the same way as the icon remains an icon even when it is not venerated by those who admire it or look at it. One needs to have a special initiation into or training for Byzantine liturgical chanting and this requires strict askesis and leaving behind one’s own sentiments occasioned by events outside the act of praying. Hence a certain resistance in some places to Byzantine chanting. The human person desires to lift up his soul to God rather than calling God to come down into the desert of his heart.

În videoclipul de mai jos avem un exemplu de Priceasnă (Fecioara Maică, Maria!), tradusă din Limba Greacă, și care demult a devenit unul dintre cele mai frumoase imne religioase cunoscute în toată ortodoxia

In the video below we have an example of a Communion Hymn (O Vergin, Mother Mary!), Translated from Greek, and which has long become one of the most beautiful religious hymns known throughout Orthodoxy

O VIRGIN, MOTHER MARY

 

1. O Virgin, Mother Mary
The empress overseeing us
O, You are the blessed one.

2. The pure daughter from Adam
Perfume of special flower
O, You are the blessed one.

3. A child of royal origin
Unwedded holy Virgin
O, You are the blessed one.

4. Your humbleness has raised you up
And placed you in the glory
O, You are the blessed one.

5. Above the heavens you were raised
Through your Son’s birth unheard of
O, You are the blessed one.

6. You overwhelmed the cherubim
In light and so much honor
O, You are the blessed one.

7. The seraphim in their flight
Behold in awe your glory
O, You are the blessed one.

8. All the archangels and their host
Your beauty they desire
O, You are the blessed one.

9. The hymns of all the cherubim
Towards you are directed
O, You are the blessed one.

10. The host of all the seraphim
In hymns they are delighted
O, You are the blessed one.

11. Unceasingly the archangels
With all the hosts in heaven
O, You are the blessed one.

12. In their unquenched longing
Forever offer praises
O, You are the blessed one.

13. You are the joy of all the hosts
And all the angels praise you
O, You are the blessed one.

14. You are the peace, O pure one,
And holy longing of the saints
O, You are the blessed one.

15. You are the comfort of us all
Who venerate you, Mother
O, You are the blessed one.

16. The mother of the Orthodox
And their best hope ever
O, You are the blessed one.

17. The orders up in heaven
With many hymns they serve you
O, You are the blessed one.

18. And to the orders down on earth
You are the safest refuge
O, You are the blessed one.

19. In heavenly auroras
You are the torch that shines forth
O, You are the blessed one.

20. And you impart to all of us
The light that is the purest
O, You are the blessed one.

21. The holy chalice offering
A spring of immortality
O, You are the blessed one.

22. Do nourish us who are so cold
With your love that’s eternal
O, You are the blessed one.

23. And give us now and always
The bread of life eternal
O, You are the blessed one.

24. The bread that out of you came forth
O pure Holy Virgin
O, You are the blessed one.

25. O Mother who does not know sin
A soothing balm so comforting
O, You are the blessed one.

26. Be unto us on our way
Towards the resurrection
O, You are the blessed one.

27. O Virgin you are unto us
A haven of salvation
O, You are the blessed one.

28. And joy as well as counselor
And path that leads us upwards
O, You are the blessed one.

29. Rejoice the rose that blooms in May
The flourishing of purity
O, You are the blessed one.

30. Rejoice the holy paradise
Abode of all virginity
O, You are the blessed one.

31. O holy bride, longing for you
Fills our hearts with so much love
O, You are the blessed one.

32. And it becomes to all of us
A path to the Kingdom above
O, You are the blessed one.

33. O Virgin great protector
The Mistress of entire world
O, You are the blessed one.

34. Protect our land that’s sacred
And our hearth and household
O, You are the blessed one.

35. With so much warmth we pray to you
Most holy loving Mistress
O, You are the blessed one.

36. To guard against and save us from
The evil one’s temptations
O, You are the blessed one.

37. Protect us and be like a wall
To us and high watchtower
O, You are the blessed one.

38. Companion to all those who
In you they find a shelter
O, You are the blessed one.

39. Grant us as an inheritance
Christ’s kingdom, we pray unto you,
O, You are the blessed one.

40. So that in turn our gratitude
As offering we bring to you
O, You are the blessed one.

41. And that we always may sing
Your hymn in all eternity:
O, You are the blessed one.

42. Yes, you are worthy in all truth
Of our praises, Mary
O, You are the blessed one.